Când există speranță!
Acesta este un comentariu lăsat de o pacientă de ale noastre din Slovenia. Într-o lume în care pacientele cu endometrioză și adenomioză sunt neglijate există și medici care au ales să le ajute.
A fi medic înseamnă să percepi medicina și în dimensiunea sa umanistă, nu numai în latura sa tehnică. Cu alte cuvinte, știință în medicină trebuie să aibă și conștiință!
Vasile Astarastoae
A durat ceva timp pentru a putea rezuma povestea multor ani într-un singur comentariu dar sper că mai putem inca contribui la aceasta postare.
Ps: îmi cer scuze pentru lungimea textului dar este greu de spus în cuvinte puține cum o întâlnire rapidă, câteva schimburi de emailuri și niște mesaje au putut schimba atât de profund viața cuiva. Este și mai greu de imaginat cum cineva își poate croi drum cu bisturiul în necunoscut, fără să știe ce va găsi, salvând astfel o viață peste noapte. Am încercat să împărtășesc povestea mea, mai detaliat, în speranța că voi putea să vă arăt munca lui, cât de mult se dedică nouă, cauzei de a opri acest monstru care ne acaparează corpurile și ne răpește viețile.
Eram un copil ce suferea în fiecare lună de dureri în timpul menstruației. Câțiva ani și câteva infecții mai târziu, durerile s-au intensificat și treptat, abordarea ginecologilor “ia și tu un antiinflamator” nu mai era deloc eficientă. Viața mea socială devenise aproape inexistentă, căci cine se mai putea gândi la asta atunci când fiecare zi era o luptă pentru a ajunge la finalul programului de muncă și de a nu te prăbuși de durere. Timpul trecea, doi ani de dureri constante și drumuri la spitale, am dus adevărate lupte cu echipe medicale din două țări, până când într-un final, mi s-a făcut o operație laparoscopic. Însă nu înainte de a mi se pune la îndoială sănătatea mintală și a de i se reproșa acest lucru, chiar de către chirurg, părintelui meu. În urma operației au găsit nereguli minore, multe aderențe, iar chirurgul m-a vizitat o singură dată, cu un răspuns extrem de sumar și grăbit, sugerându-mi să rămân însărcinată în lunile ce urmau, ca și tratament pentru endometrioză (am susținut întotdeauna că nu mă grăbesc să rămân însărcinată și nici măcar nu sunt sigură ca îmi doresc acest lucru).
Pe măsură ce treceau lunile durerile și celelalte simptome reveneau. Nu m-am putut întoarce la munca după operație deoarece durerile au revenit destul de repede și s-au intensificat. De data asta am încercat să mă informez cât mai mult despre endometrioză și sora ei adenomioza. Niciunul din cei peste 20 de doctori din trei spitale (inclusiv din sectorul privat) nu m-au putut ajuta, nu m-au luat în serios și nici măcar nu au dorit sa investigheze problema înainte să-mi ofere tratamente hormonale. Accesul la dosarele mele medicale este atât de problematic încât în continuare mă lupt pentru a le obține de la respectivii doctori (ar fi mai ușor să convingi un dentist să-ți facă o lucrare fără anestezie decât să-i conving să-mi elibereze dosarele medicale!!).
Țin neapărat să împărtășesc acest lucru pentru a sublinia mai bine diferența ca dintre zi și noapte dintre situația de mai sus și experiența pe care am avut-o cu doctorul Mitroi și echipa sa, într-un moment în care eram atât de obosită și extenuată din cauza durerilor, încât treptat, viața încetase să mai aibă valoare. Doctorul Mitroi a înțeles că situația mea și lipsa documentelor medicale impunea urgență. Încă de la primele schimburi de mailuri deja discutam despre datele disponibile pentru operație. Nu mi s-a pus la îndoială nicio clipă starea mintală, nu am fost judecată pentru lipsa de cunoștințe sau pentru cercetarea pe care am întreprins-o ca să-mi aflu diagnosticul.
Echipa doctorului Mitroi în frunte cu el, a fost alături de noi, oferindu-ne răspuns la 101 de întrebări și linistindu-mă atunci când aveam îndoieli. Nu mi-au luat in derâdere capacitățile mintale, notițele pe care le făcusem despre simptome și nici lipsa documentelor medicale. Din contră, au fost primitori cu partenerul meu, toleranți în privința curiozităților mele, și-au rupt din timpul lor și așa plin pentru a mă verifica chiar si duminica. Mi-au trimis mesaje după externare pentru a se asigura că sunt bine, l-au informat pe partenerul meu (cu acordul meu) de îndată ce am ieșit din operație, oferindu-i informații referitoare la diagnostic. După externare rezidentii doctorului Mitroi m-au vizitat constant, spunându-mi în mai multe rânduri ce au descoperit în timpul operației, fără să-și piardă răbdarea cu mintea mea obosită. Mai mult decât atât, mi-au împărtășit propriile experiențe cu endometrioza (aș putea să dezvolt acest aspect dar nu mă voi abate de subiect ca să “scurtam” textul).
Nu numai ca m-a salvat fizic (dr. Mitroi) dar m-a crezut de la primul email pe care i l-am scris. Mi-a răspuns la fiecare email în decurs de câteva ore, maxim o zi. Nu a pus la îndoială experiențele mele. Echipa lui a reușit să transforme niște teste dificile ( RMN, teste de sânge, test PCR) în experiențe ușor de gestionat și chiar să creeze unele din cele mai grozave momente din viața mea! Rezidenții săi învață de la un om căruia îi pasă profund de pacienți și e mai mult decât evident că este un profesor bun, dacă nu foarte bun și într-o zi va forma doctori minunați, la fel ca el.
Dacă aveți nevoie de un motiv pentru a-i acorda acest premiu, eu vă pot da unul strict subiectiv, vorbind din propria experiență, dar sunt sigură că sunt multe persoane care au trecut prin asta înaintea mea și chiar mai multe după mine, care vor fi de acord. Cu blandețe ( a sa și a echipei sale ) a reușit să vindece rănile provocate de sisteme medicale defecte din întreaga lume. Cu îndemânare și cunoștințe ne-au pus din nou pe picioare, ne-au vindecat corpurile pentru a ne putea mișca, pentru a ne putea da jos din pat, pentru a respira, pentru a râde. Cu timpul lor oferit nouă, s-au dedicat complet, câteodată vindecând răni mult mai adânci, care nu se văd.
Sunt convinsă că nu sunt singura care crede aceste lucruri dar disperarea provocată de această boală precum și normalizarea unor practici (precum tratamentul hormonal) lasă urme atât de adânci încât deseori e greu sa găsești o rațiune de a trăi. Dar ea vine totuși, mulțumită doctorului Mitroi și echipei sale. Ei au abilitățile necesare, profesionale și personale, precum și dorința constantă de a învăța. Ei ne salvează mințile și trupurile, ne salvează pe de-a întregul. 1 din 10 femei (din lume), luptăm pentru viețile noastre iar ei stau alături de noi și ne ajută să ne revenim atunci când majoritatea lumii uită că existăm.
Astăzi mă plimb, gândesc și râd mai mult mulțumită muncii sale. Depresia e undeva departe iar bucuria o regăsesc în fiecare dimineață în care mă pot da jos din pat și pot merge până la magazin. În sfârșit pot începe să plănuiesc în tihnă reîntoarcerea în câmpul muncii. Mitroi Gabriel este un doctor, un chirurg, psiholog și mentor. Ai impresia că vorbești cu amic căruia îi trimiți un mesaj atunci când ești îngrijorată despre un aspect legat de endometrioză / adenomioză. Știi că și după un an/ o lună / o zi în care nu v-ați văzut și nu ați vorbit, acest amic îți va răspunde la mesaj și îți va oferi un sfat, un punct de plecare pentru a continua pe drumul refacerii.
În cele din urmă, chiar dacă operează corpul, ne salvează viața cu tot ce înseamnă ea, mai ales speranța și îmi doresc din tot sufletul ca poveștile noastre să-l ajute să obțină recunoașterea pe care o merită. Pentru felul în care se dedică fiecărei paciente în parte cuvintele sunt prea mici pentru a spune ”Mulțumesc!”, dar poate toate aceste povesti și relatări reușesc să exprime colectiv recunoștința ce i-o purtăm și poate vor servi ca reflector în lumina căruia să strălucească munca sa.”